Aripa cuvintelor mele îți caută trupul.
Citate despre CUVINTE
Poetul coboară cu arcușul gândirii pe vioara cuvântului.
Am învățat pe de rost respirația ta, așa cum râul a învățat respirația vântului. Am învățat cuvintele tale, așa cum piatra a învățat silabele ploii.
Cât de comode ne sunt vorbele unui înţelept, dar cât de incomod e scaunul pe care el a stat.
Dragostea nu are nevoie de cuvinte însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.
Cuvintele sunt degetele blânde cu care mângâiem tâmplele amintirilor.
Cuvintele dezvăluie starea de spirit, caracterul și dispoziţia vorbitorului.
Cuvintele pe care le alegi în mod consecvent îţi vor modela destinul.
Omul strică lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea.
Vorbele bune pot fi scurte și repede rostite, dar ecoul lor este nesfârșit.
Gândurile produc cuvintele, gândurile și cuvintele produc faptele iar de la fapte pornește acţiunea.
În fiecare zi ar trebui să ascultăm măcar un cântec, să citim ceva bun, să vedem ceva frumos și, dacă e posibil să spunem câteva cuvinte frumoase.
Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine.
O vorbă bună, o privire blândă, un zâmbet plăcut pot face minuni și realiza miracole.
Este posibil ca oamenii să nu-ţi audă cuvintele, dar îţi simt atitudinea.
– Urăsc frazele care încep cu cuvintele „Urăsc”.
Platon spunea: – Este ușor să recunoști un prost prin două semne: el vorbește întotdeauna în așa fel încât cuvintele să nu-i fie de folos nici măcar pentru el; răspunde mereu necorespunzător.
Cuvintele, prietene, sunt ca frunzele unui copac și, pentru a înțelege de ce o frunză este așa și nu altfel, trebuie să știi cum crește copacul – trebuie să înveți! O carte, este ca o grădină frumoasă. Unde există tot: atât plăcut, cât și util …
Natura lucrurilor este aranjată astfel încât să existe mai multe fapte decât cuvinte.
Poezia ne scutește de nevoia de a ne formula propriile impresii. Ce frumos este să-ți recunoști propriile gânduri în cuvintele altora.
Familia noastră este ceea pentru ce trăiesc
Ți-am promis paradisul, – mă voi ține de cuvânt.
Este posibil ca cuvintele care alcătuiesc întrebările să nu fie deloc întrebări.
Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât sunt mai puțin atent la ceea ce spun oamenii. În schimb, mă uit la ceea ce fac.