Nu în biblioteci trebuie căutată istoria poeziei, ci în arhivele sufletului.
Citate despre POEZIE ȘI POEȚI
Diferența dintre un poet și un filozof este că poetul spune „simt”, iar filosoful spune „cred”. Filosoful explică de ce simți anumite lucruri – în timp ce poetul înregistrează pur și simplu sentimentul. Și ceea ce este important este și independența judecății. Adică a fi filosof înseamnă să nu crezi tot ce citești în ziare. Gândește sceptic.
Este atât de clar ce trebuie făcut pentru a înțelege lumea: trebuie să renunți la tine (la egoism), iar apoi sufletul va străluci (poezia este lumina sufletului).
Poezia ne scutește de nevoia de a ne formula propriile impresii. Ce frumos este să-ți recunoști propriile gânduri în cuvintele altora.
Poezia este limba mea preferată. Iar limbajul preferat al poeziei este muzica.
Îngropați muzica și poezia și lumea noastră va deveni un hambar.
Așa cum un poet este recunoscut prin muzica grațioasă a poeziei sale, poți recunoaște un mincinos după vorbirea sa bogată și chibzuită și nici unul dintre ei nu ar fi avut suficientă inspirație momentană. Aici, ca întotdeauna, perfecțiunea se realizează prin practică.
Pescarii au multe în comun cu scriitorii. La fel de des ca prozatorii, devin alcoolici și la fel de des ca poeții, devin sinucigași.
Numai un poet poate transmite nuanțele experienței umane.
Poeții spun că în memorie rămân doar lucrurile bune, restul este uitat. Cât de optimiști sunt…
– De ce ai devenit poet?
– Am încercat puțin din toate. Am fost soldat, dar prea curajos, eram călugăr, dar nu chiar evlavios, în plus, nu beau și acum, la chemarea inimii am devenit poet.
Medicii încearcă să scape oamenii de durere, iar poeții încearcă să o provoace.
Uneori traducerea este mai genială decât originalul.
Acum înțeleg că un poet nu trebuie neapărat să se îndrăgostească pentru a scrie despre dragoste. Acum mi-am dat seama că suntem în măsură să vorbim cel mai bine despre ceea ce ne-am dori, dar nu avem și că nu putem să vorbim despre ceea ce avem cu îndestulare.
Comparativ cu iubirea, chiar și poezia pare proză.
Poezie, îmi pare rău pentru tine, poezie, amantă, rebelă. Soră.
Oamenii își fac planuri diferite pentru ceea ce numesc viață. Și greșesc. De cele mai multe ori e vina poeților.
Ceea ce trăim ca cititori nu coincide niciodată exact cu trăirile poetului.
Cel mai grav păcat pentru poezie este plictiseala.
Fiecare poet englez trebuie să stăpânească regulile gramaticale înainte de a încerca să le schimbe sau să le încalce.
De la prima iubire rămâne tristețea.
De la o stea ce cade rămâne urma.
Și doar câteva versuri…
Rămân atunci când moare un Poet.